Vor fi emise notificări către asociaţiile de proprietari/locatari pentru a se comunica către organul fiscal informaţii cu privire la proprietarii de imobile care au apartamente închiriate, împreună cu datele de identificare ale proprietarilor (nume şi prenume, adresa de domiciliu, CNP).

Ulterior se vor desfăşura acțiuni de control și vor fi aplicate sancțiuni, în condiţiile în care se constată că sunt proprietari care închiriază imobile şi nu înregistrează contractele de închiriere la organul fiscal competent.

Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendare, au obligativitatea înregistrării contractelor de închiriere la organul fiscal, în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului între părţi.

Odata cu inregistrarea contractului trebuie depus si formularul 220 “Declaratia privind venitul estimat/norma de venit”.

Documentele necesare pentru înregistrarea contractului de închiriere sunt:

– contractul de închiriere (un exemplar în original se va păstra de către organul fiscal);
– declaraţia privind venitul estimat/norma de venit – formular 220 în 2 exemplare pentru fiecare proprietar, coproprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal, după caz;
– actul de proprietate/deţinere legală, copie şi original;
– actul de identitate al proprietarului în copie;
– împuternicire însoțită de actul de identitate al împuternicitului, după caz.

Contractele de închiriere se înregistrează la sediul fiecarui ANAF judetean.

Informaţii suplimentare se pot obţine astfel:

• Consultând pe site-ul ANAF, www.anaf.ro, în sectiunea ”Asistenta contribuabili” materiale informative şi ghiduri (secţiunea „Ghiduri curente” – Ghid fiscal al persoanelor fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor) care explică pe înţelesul tuturor obligaţiile fiscale.
• Pentru a beneficia de îndrumare şi asistentă cu caracter general, în domeniul fiscal, va sta la dispoziţie Call-center-ul ANAF la numărul de telefon: 031.403.91.60.
• La Birourile de asistență pentru contribuabili din cadrul organelor fiscale.

În vigoare de la 01 ianuarie 1992 (text actualizat la octombrie 2016)

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

   Art. 1. –  (1) Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.

   (2) Instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea financiară.

   (3) Subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2), cu sediul în România, precum şi subunităţile fără personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.

   (4) Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislaţia pieţei de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat şi alte entităţi organizate pe baza Codului civil au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea financiară.

   (5) Persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venit, definite de Codul fiscal, şi ale căror venituri sunt determinate în sistem real au obligaţia să conducă evidenţa contabilă pe baza regulilor contabilităţii în partidă simplă sau, la opţiunea acestora, pe baza regulilor contabilităţii în partidă dublă, potrivit reglementărilor contabile emise în acest sens, cu excepţia situaţiei în care în legislaţia fiscală se prevede altfel.

   (6) Persoanele prevăzute la alin. (1)-(4) organizează şi conduc, după caz, şi contabilitatea de gestiune, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

   Art. 2. –  (1) Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor prevăzute la art. 1. În acest scop, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi alte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

   (2) Contabilitatea publică cuprinde:

1. a)contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;
2. b)contabilitatea Trezoreriei Statului;
3. c)contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi a excedentului sau a deficitului patrimonial;
4. d)«abrogat»

   (3) Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale.

   Art. 3. –  (1) Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.

   (2) Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

   (3) «abrogat»

   Art. 4. –  (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează şi emite norme şi reglementări în domeniul contabilităţii, planul de conturi general, modelele situaţiilor financiare, registrelor şi formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă, normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.

   (2) Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează şi emite norme privind contabilitatea în partidă simplă.

   (3) Normele şi reglementările contabile specifice anumitor domenii de activitate se elaborează şi se emit de instituţiile cu atribuţii în acest sens, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, după cum urmează:

1. a)de către Banca Naţională a României, pentru instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale, înscrise în Registrul general, instituţiile de plată şi instituţiile emitente de monedă electronică, definite potrivit legii, care acordă credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată, respectiv emitere de monedă electronică şi prestare de servicii de plată, şi pentru Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
2. b)de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, pentru entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de această instituţie.

   (4) Elaborarea reglementărilor prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) se face cu consultarea organismelor profesionale de profil.

   Art. 5. –  (1) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) – (4) au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile. Subunităţile deschise în România de societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi, fără a întocmi situaţii financiare anuale pentru propria activitate.

   (1¹) «abrogat»

   (1²) «abrogat»

   (1³) «abrogat»

   (1⁴) «abrogat»

   (2) Categoriile de persoane care pot ţine contabilitatea în partidă simplă se stabilesc prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

   (3) Pentru organizaţii patronale şi sindicale, precum şi pentru alte categorii de organizaţii fără scop patrimonial, care nu desfăşoară activităţi economice, Ministerul Economiei şi Finanţelor aprobă un sistem simplificat de raportare financiară, având în vedere şi cerinţele organismelor europene de profil.

   Art. 6. –  (1) Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

   (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

   Art. 7. –  (1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar, precum şi în cazul fuziunii, divizării sau lichidării şi în alte situaţii prevăzute de lege.

   (2) Ministerul Economiei şi Finanţelor poate aproba excepţii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea instituţiilor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.

   (2¹) În cazul în care în perioada inventarierii efectuate la finele anului intervin situaţii speciale constând în schimbări ale sediilor şi/sau ale spaţiilor de depozitare ale bunurilor aflate în patrimoniul, inclusiv în administrarea instituţiilor publice, ordonatorii de credite pot aproba ca, pentru bunurile existente în sediile şi/sau în spaţiile de depozitare respective, să se cuprindă în registrul-inventar valoarea stocurilor faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere ale anului anterior, actualizate cu intrările şi ieşirile de bunuri până la finele perioadei de raportare.

   (2²) Prevederile alin. (2¹) nu se aplică în cazul reorganizărilor instituţiilor publice, potrivit legii. Ordonatorii de credite vor cuprinde în raportul de analiză pe bază de bilanţ ce însoţeşte situaţiile financiare anuale informaţii cu privire la motivele care au generat efectuarea inventarierii în condiţiile alin. (2¹).

   (3) Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

   Art. 8. –  (1) Evaluarea elementelor deţinute cu ocazia inventarierii şi prezentarea acestora în situaţiile financiare anuale se fac potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

   (2) Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă, în conformitate cu prevederile reglementărilor contabile aplicabile.

   (3) Evaluarea elementelor monetare în valută şi a celor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, se efectuează potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

   (4) Valoarea activelor şi datoriilor, cu ocazia reorganizărilor efectuate potrivit legii, se determină, de regulă, de evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare.

   Art. 9. –  (1) Documentele oficiale de prezentare a activităţii economico-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) – (4) sunt situaţiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile şi care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a altor informaţii, în condiţiile legii, referitoare la activitatea desfăşurată.

   (2) Pentru instituţiile publice documentul oficial de prezentare a situaţiei patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli este situaţia financiară trimestrială şi anuală.

   (3) Societăţile-mamă, definite astfel în reglementările contabile aplicabile grupurilor de societăţi, întocmesc şi prezintă şi situaţii financiare anuale consolidate, în condiţiile prevăzute de reglementările contabile aplicabile.

CAPITOLUL II
Organizarea şi conducerea contabilităţii

   Art. 10. –  (1) Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) – (4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.

   (2) Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare. Prin persoană împuternicită să îndeplinească funcţia de director economic sau contabil-şef se înţelege o persoană angajată potrivit legii, care are studii economice superioare şi care are atribuţii privind conducerea contabilităţii entităţii.

   (3) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

   (3¹) «abrogat»

   (4) Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale.

   (4¹) În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (5), răspunderea pentru organizarea contabilităţii revine acestora. Conducerea contabilităţii se poate efectua de către aceste persoane, situaţie în care răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora. În cazul în care contabilitatea este condusă potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) şi (3) sau pe bază de contracte/convenţii civile încheiate potrivit Codului civil cu persoane fizice care au studii economice superioare, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestor persoane, potrivit legii şi prevederilor contractuale.

   (5) Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au persoane încadrate cu contract individual de muncă sau numite într-o funcţie publică, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie.

   Art. 11. –  Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

   Art. 12. –  (1) Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă.

   (2) Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, în condiţiile stabilite de reglementările legale.

   Art. 13. –  Înregistrarea, evaluarea şi prezentarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se efectuează conform reglementărilor contabile aplicabile.

   Art. 14. «abrogat»

   Art. 15. –  Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri, precum şi vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.

   Art. 16. –  Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

   Art. 17. –  (1) Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia lor, după caz.

   (2) Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.

   (3) Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat se ţine pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare.

   Art. 18. –  Contabilitatea instituţiilor publice asigură înregistrarea drepturilor constatate, veniturilor încasate, angajamentelor bugetare, angajamentelor legale, plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, potrivit bugetului aprobat şi normelor metodologice elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

   Art. 19. –  (1) În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar.

   (2) Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia.

   (3) Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale.

   (4) Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.

   (5) La instituţiile publice rezultatul execuţiei bugetare se stabileşte anual, potrivit reglementărilor contabile elaborate în acest sens.

   (6) Excedentul sau deficitul patrimonial se determină de către instituţiile publice, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

CAPITOLUL III
Registrele de contabilitate

   Art. 20. –  Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare. Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

   Art. 21. –  Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.

   Art. 22. –  Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor efectuate se întocmeşte balanţa de verificare, cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, la termenele de întocmire a situaţiilor financiare, a raportărilor contabile, precum şi la finele perioadei pentru care entitatea trebuie să întocmească declaraţia privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii.

   Art. 23. –  (1) Persoanele prevăzute la art. 1 care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, controlul şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice timp de 10 ani.

   (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia să asigure autorităţilor fiscale accesul la datele păstrate pe suporturi tehnice.

   Art. 24. –  Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor determinate de fuziunea, divizarea sau încetarea, potrivit legii, a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1 se face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea situaţii.

   Art. 25. –  (1) Registrele de contabilitate obligatorii şi documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

   (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se pot stabili, în mod justificat, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, registrele de contabilitate şi documentele justificative care se păstrează timp de 5 ani.

   Art. 25¹. –  În cazul reorganizării persoanelor juridice, acestea vor lua măsuri pentru păstrarea şi arhivarea, potrivit legii, a documentelor justificative şi a registrelor de contabilitate.

   Art. 26. –  În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor financiar-contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora, potrivit reglementărilor emise în acest sens, în termen de maximum 30 de zile de la constatare, iar în caz de forţă majoră, în termen de 90 de zile de la constatarea încetării acesteia.

CAPITOLUL IV
Situaţii financiare

   Art. 27. –  (1) Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi, de regulă, coincide cu anul calendaristic.

   (2) Durata exerciţiului financiar este de 12 luni.

   (3) Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic pentru sucursalele cu sediul în România, care aparţin unei persoane juridice cu sediul în străinătate, precum şi pentru persoanele juridice cu sediul în România.

   (4) Prevederile alin. (3) nu se aplică: instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare, definite potrivit legii, înscrise în Registrul general, instituţiilor de plată şi instituţiilor emitente de monedă electronică, definite potrivit legii, care acordă credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată, respectiv emitere de monedă electronică şi prestare de servicii de plată, entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

   (5) Persoanele nou-înfiinţate, care se încadrează în categoria celor prevăzute la alin. (3), pot opta pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic de la data înfiinţării acestora.

   (6) Persoanele care optează pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, potrivit alin. (3) şi (5), au următoarele obligaţii:

1. a) să întocmească şi să depună raportări contabile anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, în condiţiile prevăzute la 37;
2. b)să înştiinţeze în scris unitatea teritorială a Ministerului Finanţelor Publice despre exerciţiul financiar ales, cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de începutul exerciţiului financiar ales. Persoanele nou-înfiinţate depun înştiinţarea respectivă în termen de 30 de zile calendaristice de la data înfiinţării.

   (7) Cu excepţia cazurilor în care persoana juridică străină sau societatea-mamă străină îşi schimbă data de raportare ori au loc operaţiuni de reorganizare, potrivit legii, data aleasă pentru întocmirea de situaţii financiare anuale în condiţiile prevăzute la alin. (3) nu poate fi modificată de la un exerciţiu financiar la altul.

   (8) Exerciţiul financiar al unităţilor nou-înfiinţate începe la data înfiinţării, potrivit legii.

   (9) Exerciţiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe în ziua următoare încheierii exerciţiului financiar anterior şi se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exerciţiu financiar distinct faţă de cel precedent, indiferent de durata sa.

   (10) Exerciţiul financiar pentru instituţiile publice este anul bugetar.

   Art. 28. –  (1) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) – (4) au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale.

   (1¹) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul fuziunii, divizării sau lichidării, în condiţiile legii, caz în care situaţiile financiare au aceleaşi componente cu situaţiile financiare anuale.

   (2) Ministerul Economiei şi Finanţelor poate stabili întocmirea şi depunerea la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare sau a unor raportări contabile şi la alte perioade decât anual, în cadrul exerciţiului financiar.

   (3) Pentru persoanele juridice care aplică Standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS), situaţiile financiare au componentele prevăzute de aceste standarde.

   (4) Persoanele juridice care aplică reglementările contabile conforme cu directivele europene întocmesc situaţii financiare anuale, care au componentele prevăzute de reglementările contabile aplicabile.

   (5) «abrogat»

   (6) Persoanele juridice fără scop patrimonial întocmesc situaţii financiare anuale, care se compun din bilanţ şi contul rezultatului exerciţiului.

   (7) Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar şi sunt însoţite de raportul administratorilor.

   (8) Condiţiile pentru întocmirea, auditarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale de către sucursalele din România ale instituţiilor de credit şi ale altor instituţii financiare cu sediul în străinătate se stabilesc de instituţiile cu atribuţii de reglementare prevăzute la art. 4 alin. (3). Instituţiile respective stabilesc şi cerinţele referitoare la informaţiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele respective, în situaţia în care acestea nu sunt obligate să întocmească şi să publice situaţii financiare anuale referitoare la activitatea proprie.

   (9) Instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale şi anuale, conform normelor elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

   (10) Situaţiile financiare anuale şi raportările contabile se semnează de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.

   (11) Situaţiile financiare anuale şi raportările contabile pot fi întocmite şi semnate de persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

   (12) «abrogat»

   (13) Situaţiile financiare anuale şi raportările contabile se semnează şi de către administratorul sau persoana care are obligaţia gestionării entităţii.

   (14) Situaţiile financiare trimestriale şi anuale ale instituţiilor publice se semnează de ordonatorul de credite şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.

    În situaţia în care instituţiile publice nu au persoane încadrate cu contract individual de muncă sau numite într-o funcţie publică, potrivit legii, situaţiile financiare trimestriale şi anuale se semnează de ordonatorul de credite şi de persoanele fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

   Art. 29. –  (1) Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, şi de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

   (2) O societate-mamă trebuie să întocmească atât situaţii financiare anuale pentru propria activitate, cât şi situaţii financiare anuale consolidate, în condiţiile prevăzute de reglementările contabile aplicabile.

   (3) Dacă situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă sunt prezentate în vederea aprobării odată cu situaţiile financiare anuale consolidate, societatea-mamă poate prezenta un singur raport de audit asupra situaţiilor financiare anuale depuse, în cazul în care societatea-mamă are obligaţia de auditare.

   Art. 30. –  Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a persoanelor prevăzute la art. 10 alin. (1) prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:

1. a)politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
2. b)situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
3. c)persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.

   Art. 31. –  Situaţiile financiare anuale consolidate trebuie să fie însoţite de o declaraţie scrisă a administratorului societăţii-mamă prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate şi confirmă că:

1. a)politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
2. b)situaţiile financiare anuale consolidate oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea grupului.

   Art. 32. –  (1) Membrii organelor de administraţie, de conducere şi supraveghere ale persoanelor juridice au obligaţia de a asigura ca situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor şi raportul privind plăţile către guverne, atunci când există obligaţia întocmirii acestuia potrivit reglementărilor contabile aplicabile, să fie întocmite şi publicate în conformitate cu legislaţia naţională.

   (2) Membrii organelor de administraţie, de conducere şi supraveghere ale societăţii-mamă au obligaţia de a asigura ca situaţiile financiare anuale consolidate, raportul consolidat al administratorilor şi raportul consolidat privind plăţile către guverne, atunci când există obligaţia întocmirii acestuia potrivit reglementărilor contabile aplicabile, să fie întocmite şi publicate în conformitate cu legislaţia naţională.

   Art. 33. –  (1) Obiectivul situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

   (2) Situaţiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar şi au componentele prevăzute de reglementările contabile aplicabile.

   (3) Atunci când societatea-mamă are obligaţia să întocmească şi să depună şi situaţii financiare anuale consolidate, raportul administratorilor poate fi prezentat sub forma unui singur raport.

   Art. 34. –  (1) Situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice de interes public sunt supuse auditului statutar, care se efectuează de către auditori statutari, persoane fizice sau juridice autorizate, în condiţiile legii.

   (2) În înţelesul prezentei legi, prin persoane juridice de interes public se înţelege: societăţile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată; instituţiile de credit; instituţiile financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale, înscrise în Registrul general; instituţiile de plată şi instituţiile emitente de monedă electronică, definite potrivit legii, care acordă credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată, respectiv emitere de monedă electronică şi prestare de servicii de plată; societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare; fondurile de pensii administrate privat, fondurile de pensii facultative şi administratorii acestora; societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de administrare a investiţiilor, organismele de plasament colectiv, depozitari centrali, casele de compensare, contrapărţi centrale şi operatori de piaţă/sistem autorizaţi/avizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară; societăţile/companiile naţionale; societăţile cu capital integral sau majoritar de stat; regiile autonome.

   (2¹) Prevederile alin. (1) se aplică şi subunităţilor fără personalitate juridică din România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, cu excepţia subunităţilor deschise de societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European, precum şi societăţilor-mamă care au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale consolidate, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

   (3) Sunt auditate şi situaţiile financiare întocmite de entităţile care au această obligaţie conform legislaţiei specifice acestora.

   (4) Sunt supuse, de asemenea, auditului statutar situaţiile financiare anuale întocmite în vederea efectuării operaţiunilor de fuziune, divizare sau lichidare, dacă persoanele respective au obligaţia auditării situaţiilor financiare anuale.

   (5) Prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor pot fi stabilite şi alte cazuri în care situaţiile financiare anuale sunt supuse auditului statutar.

   Art. 35. –  (1) Situaţiile financiare anuale şi, după caz, situaţiile financiare anuale consolidate se depun la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

   (2) Acţionarii şi angajaţii unei societăţi au dreptul să se informeze în legătură cu situaţiile financiare anuale la sediul social al societăţii sau al societăţii-mamă, fără nicio discriminare.

   (3) Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 10 ani.

   (4) În caz de încetare a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1, situaţiile financiare anuale, precum şi registrele şi celelalte documente la care se referă art. 25 se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile legale în materie.

   Art. 36. –  (1) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) – (3) depun un exemplar al situaţiilor financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, după cum urmează:

1. a)societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, subunităţile fără personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, cu excepţia subunităţilor deschise în România de societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European, în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
2. b)celelalte persoane juridice, în termen de 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.

   (2) Persoanele juridice care de la constituire nu au desfăşurat activitate, precum şi subunităţile fără personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, care de la constituire nu au desfăşurat activitate, depun o declaraţie în acest sens, în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.

   (3) Pe perioada lichidării, persoanele juridice aflate în lichidare, potrivit legii, depun, în termen de 90 de zile de la încheierea fiecărui an calendaristic, la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice o raportare contabilă anuală, al cărei conţinut se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.

   (4) Situaţiile financiare anuale întocmite în vederea efectuării operaţiunilor de fuziune, divizare sau a lichidării persoanelor respective se depun la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice în condiţiile prevăzute de reglementările contabile emise în acest sens.

   (5) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul societăţii-mamă, definită astfel de reglementările contabile aplicabile, este obligat să depună la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice situaţiile financiare anuale consolidate, potrivit prevederilor legale în vigoare, în termen de 15 zile de la aprobarea acestora, dar nu mai târziu de 8 luni de la încheierea exerciţiului financiar al societăţii-mamă.

   (6) Instituţiile publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite, precum şi direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti depun un exemplar al situaţiilor financiare trimestriale şi anuale la instituţiile ierarhic superioare la termenele prevăzute la alin. (7)-(10).

   (7) Autorităţile publice, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite, precum şi direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru situaţiile financiare centralizate pe ansamblul judeţului şi al municipiului Bucureşti privind execuţia bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, depun la Ministerul Finanţelor Publice un exemplar al situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, potrivit normelor emise de acesta, la următoarele termene:

1. a)în termen de 50 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
2. b)în termen de 40 de zile de la încheierea trimestrului de referinţă.

   (8) Instituţiile publice de subordonare centrală ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari de credite depun la instituţiile ierarhic superioare un exemplar al situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice, la următoarele termene:

1. a)în termen de 40 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
2. b)în termen de 30 de zile de la încheierea trimestrului de referinţă.

   (9) Instituţiile publice de subordonare centrală ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari de credite depun la instituţiile ierarhic superioare un exemplar al situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice, la următoarele termene:

1. a)în termen de 30 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
2. b)în termen de 20 de zile de la încheierea trimestrului de referinţă.

   (10) Instituţiile de subordonare locală ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite depun un exemplar al situaţiilor financiare trimestriale şi anuale la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice, la următoarele termene:

1. a)în termen de 40 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
2. b)în termen de 30 de zile de la încheierea trimestrului de referinţă.

   Art. 36¹. –   Se interzice depunerea la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice a mai multor seturi de situaţii financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.

   Art. 36². –   Erorile constatate după depunerea situaţiilor financiare anuale se corectează la data constatării lor, potrivit reglementărilor contabile emise de instituţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) şi (3), după caz.

   Art. 37. –  Pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemului instituţional al statului, Ministerul Finanţelor Publice poate solicita persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) – (4) să depună, în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, respectiv a anului calendaristic, la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice o raportare contabilă anuală, al cărei conţinut se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.

CAPITOLUL V
Contabilitatea Trezoreriei Statului şi a instituţiilor publice

   Art. 38. –  (1) Contabilitatea Trezoreriei Statului se organizează şi funcţionează pe principiul execuţiei de casă şi asigură înregistrarea operaţiunilor de încasări şi plăţi în conturi de venituri şi cheltuieli deschise pe bugete, ordonatori de credite şi subdiviziunile clasificaţiei bugetare stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

   (2) În contabilitatea Trezoreriei Statului se deschid, pe seama ordonatorilor de credite, conturi distincte pentru creditele deschise şi repartizate şi pentru cheltuielile efectuate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetele locale, precum şi conturi de disponibilităţi din care se pot efectua plăţi.

   (3) Contabilitatea Trezoreriei Statului asigură informaţii cu privire la derularea execuţiei bugetare în condiţii de echilibru financiar, aprobată anual prin lege pentru fiecare buget, precum şi în limita disponibilităţilor aflate în conturi.

   (4) Organizarea contabilităţii operaţiunilor derulate prin bugetul Trezoreriei Statului şi a cheltuielilor efectuate din bugetul Ministerului Finanţelor Publice – Acţiuni generale, la nivelul unităţilor Trezoreriei Statului, se asigură potrivit art. 18.

   (5) Contabilitatea Trezoreriei Statului se organizează în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi al unităţilor sale subordonate şi cuprinde operaţiunile privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetelor locale, gestiunea datoriei publice interne şi externe, precum şi alte operaţiuni financiare efectuate în contul organelor administraţiei publice centrale şi locale.

   (6) Organizarea şi conducerea contabilităţii Trezoreriei Statului se efectuează potrivit normelor emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

   Art. 39. –  (1) La încheierea exerciţiului financiar, în contabilitatea Trezoreriei Statului se procedează la încheierea execuţiei bugetare potrivit normelor metodologice emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor, după cum urmează:

1. a)încheierea execuţiei bugetului de stat se efectuează de către unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului;
2. b)încheierea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează de către unităţile Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse;
3. c)încheierea execuţiei bugetelor locale se efectuează de ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale.

   (2) Ministerul Economiei şi Finanţelor întocmeşte trimestrial şi anual bilanţul general al Trezoreriei Statului, în structura stabilită de acesta, care se aprobă în condiţiile legii.

   Art. 40. –  (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor întocmeşte anual bilanţul instituţiilor publice.

   (2) Bilanţul anual al instituţiilor publice, în structura stabilită de Ministerul Economiei şi Finanţelor, se prezintă Guvernului pentru adoptare odată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat.

CAPITOLUL VI
Contravenţii şi infracţiuni

   Art. 41. –  Constituie contravenţie următoarele fapte:

1. deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate;
2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la:
3. a)aprobarea politicilor şi procedurilor contabile prevăzute de legislaţie;
4. b)utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;
5. c)întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
6. d)efectuarea inventarierii;
7. e)întocmirea, semnarea şi depunerea în termenul legal la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice a situaţiilor financiare anuale şi, după caz, a situaţiilor financiare anuale consolidate, precum şi a raportărilor contabile;
8. f)întocmirea, semnarea şi depunerea la Ministerul Finanţelor Publice şi la unităţile teritoriale ale acestuia, precum şi la instituţiile publice ierarhic superioare a situaţiilor financiare trimestriale şi anuale ale instituţiilor publice, potrivit legii;
9. g) depunerea declaraţiei din care să rezulte că persoanele prevăzute la art. 1 (1) – (3) nu au desfăşurat activitate, respectiv a înştiinţării prevăzute la art. 27 alin. (6) lit. b);
10. prezentarea de situaţii financiare care conţin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare;
11. nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declaraţiilor prevăzute la art. 30 şi 31;
12. nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere de a întocmi şi de a publica situaţiile financiare anuale;
13. nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale societăţii-mamă de a întocmi şi de a publica situaţiile financiare anuale consolidate;
14. nerespectarea obligaţiei privind auditarea, conform legii, a situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate;
15. nedepunerea, potrivit prezentei legi, a situaţiilor financiare anuale, a situaţiilor financiare anuale consolidate, precum şi a raportărilor contabile;
16. nerespectarea prevederilor art. 10 şi 36¹.

   Art. 42. –  (1) Contravenţiile prevăzute la art. 41 se sancţionează cu amendă, după cum urmează:

   – cele prevăzute la pct. 1 şi 9, cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei;

   – cele prevăzute la pct. 2 lit. a), b) şi c), cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei;

   – cele prevăzute la pct. 2 lit. f), cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;

   – cele prevăzute la pct. 2 lit. g), cu amendă de la 100 lei la 200 lei;

   – cea prevăzută la pct. 3, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei;

   – cele prevăzute la pct. 2 lit. d), pct. 4 şi 5, cu amendă de la 400 lei la 5.000 lei;

   – cea prevăzută la pct. 6, cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei;

   – cea prevăzută la pct. 7, cu amendă de la 30.000 lei la 40.000 lei;

   – cea prevăzută la pct. 8, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;

   – cele prevăzute la pct. 2 lit. e), astfel: cele referitoare la întocmire şi semnare, cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei; cea referitoare la depunerea în termenul legal, cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între 1 şi 15 zile lucrătoare, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între 16 şi 30 de zile lucrătoare, şi cu amendă de la 1.500 lei la 4.500 lei, dacă perioada de întârziere depăşeşte 30 de zile lucrătoare.

   (2) «abrogat»

   (3) Guvernul, la propunerea Ministerului Economiei şi Finanţelor, poate modifica nivelul amenzilor prevăzute la alin. (1) în funcţie de rata inflaţiei.

   (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de persoanele cu atribuţii de inspecţie fiscală şi control financiar, precum şi de personalul altor direcţii din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice.

   (5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor în cazul asociaţiilor de proprietari se fac de persoanele cu atribuţii de control din cadrul consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi de alte persoane anume împuternicite de consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

   (6) Amenzile contravenţionale prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă de persoanele vinovate.

   (7) Contravenţiilor prevăzute la art. 41 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

   (8) În situaţia în care în termen de 3 zile lucrătoare de la aplicarea amenzii prevăzute de lege nu se depun situaţiile financiare prevăzute la art. 36 alin. (7) – (10), Ministerul Finanţelor Publice va lua următoarele măsuri:

1. a)blocarea deschiderilor de credite bugetare pentru ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj, bugetului Fondului naţional unic de asigurări de sănătate şi ai bugetelor locale;
2. b)blocarea conturilor de disponibilităţi deschise la unităţile Trezoreriei Statului pe numele autorităţilor şi instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii.

   (9) Se exceptează de la prevederile alin. (8) următoarele operaţiuni:

1. a)plăţile din fonduri externe nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe şi proiecte, precum şi fondurile de cofinanţare şi prefinanţare aferente;
2. b)plata drepturilor salariale şi a contribuţiilor aferente, precum şi a drepturilor de asigurări şi asistenţă socială;
3. c)rambursările de credite interne şi externe, comisioanele şi alte costuri aferente;
4. d)contribuţii şi cotizaţii către organizaţii internaţionale;
5. e)plăţile din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, potrivit legii.

   Art. 43. «abrogat»

CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

   Art. 44. –  Ministerul Economiei şi Finanţelor şi instituţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) din prezenta lege vor elabora şi vor actualiza permanent reglementările contabile aplicabile persoanelor prevăzute la art. 1.

   Art. 45. –  Ministerul Economiei şi Finanţelor exercită controlul asupra modului în care se aplică prevederile prezentei legi.

   Art. 46. –  Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1992*).

   *) A se vedea şi datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.

   Art. 47. –  Prevederile prezentei legi se aplică şi subunităţilor fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, ce aparţin persoanelor prevăzute la art. 1, cu sediul sau domiciliul în România, cât şi subunităţilor cu sediul în România, ce aparţin unor persoane juridice ori fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

   Art. 48. «abrogat»

   Art. 49. –  Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

   – Decretul nr. 375/1956 privind reconstituirea actelor, documentelor şi evidenţelor cu conţinut financiar pierdute, sustrase sau distruse, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 4 august 1956;

   – Hotărârea nr. 1.885 din 28 decembrie 1970 cu privire la organizarea şi conducerea contabilităţii, atribuţiile şi răspunderile conducătorului compartimentului financiar-contabil, publicată în Buletinul Oficial nr. 156 din 29 decembrie 1970;

   – Hotărârea nr. 1.533/1973 privind formularele cu regim special, publicată în Buletinul Oficial nr. 189 din 2 decembrie 1973;

   – Hotărârea nr. 1.116/1975 privind îmbunătăţirea analizei pe bază de bilanţ, creşterea operativităţii şi calităţii informaţiilor cu privire la rezultatele economico-financiare ale unităţilor socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial nr. 127 din 5 decembrie 1975;

   – Hotărârea Guvernului nr. 252/1996 privind regimul diferenţelor de curs valutar aferente capitalului social în devize şi alte operaţiuni aplicabile începând cu bilanţul contabil cu termen de depunere până la 15 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, cu modificările ulterioare;

   – Hotărârea Guvernului nr. 483/1996 privind prestarea serviciilor în domeniul contabilităţii, verificarea şi certificarea bilanţului contabil în baza prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 2 iulie 1996, cu modificările ulterioare;

   – Hotărârea Guvernului nr. 22/1998 privind unele măsuri pentru reflectarea în contabilitatea agenţilor economici a unor operaţiuni economico-financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 29 ianuarie 1998;

   – orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.

   NOTĂ:

    Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 259/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 259/2007:

    ” Art. II. –  (1) Aplicarea prevederilor art. 2 alin. (2) lit. d) şi ale art. 27 alin. (3) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2009.

   (2) Societăţile comerciale vor depune un exemplar al situaţiilor financiare aferente exerciţiilor financiare ale anilor 2007 şi 2008 la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor, în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiilor financiare respective. Societăţile comerciale care de la constituire nu au desfăşurat activitate, precum şi cele aflate în lichidare, potrivit legii, vor depune o declaraţie în acest sens, în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.

   Art. III. –  La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

1. a) (1) al art. 27 şi anexa nr. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 5/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 1999;
2. b) D şi E din anexa nr. 3 la Normele metodologice privind înregistrarea în contabilitate a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.031/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 17 decembrie 1999.”

ANAF atentioneaza contribuabilii (puteti descarca comunicatul la finalul articolului) ca nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la obligatia de intocmire si depunere la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice a Situatiilor financiare anuale constituie contraventie.

Totodata, ANAF informeaza ca, potrivit Legii 152/2015 “art.237 – (1) La cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care:

a) societatea nu si-a depus situatiile financiare anuale si, dupa caz situatiile financiare anuale consolidate, precum si raportarile contabile la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, in termenul prevazut de lege, daca perioada de intarziere depaseste 60 de zile lucratoare;
b) societatea nu si-a depus la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, in termenul prevazut de lege, declaratia ca nu a desfasurat activitate de la constituire, daca perioada de intarziere depaseste 60 de zile lucratoare”.

Totodată, în situaţia în care firmele nu au desfăşurat activitate de la înfiinţare şi până la 31 decembrie 2015, acestea trebuie să depună o declaraţie de inactivitate în format electronic, cu ajutorul programului de asistenţă pus la dispoziţia entităţilor de către ANAF.

Situaţiile financiare trebuie depuse în trei tipuri de situaţii, astfel:

· microentităţile depun bilanţul prescurtat şi contul prescurtat de profit şi pierdere ;
· entităţile mici depun bilanţul prescurtat, contul de profit şi pierdere şi notele explicative la situaţiile financiare anuale ;
· entităţile mijlocii şi mari depun bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative la situaţiile financiare anuale.

Nerespectarea reglementărilor emise de MFP cu privire la întocmirea, semnarea şi depunerea în termenul legal la unităţile fiscale teritoriale a situaţiilor financiare anuale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, prevăzută la art.42 din Legea contabilităţii nr.82/1991.

Mai precis, pentru nedepunerea în termenul legal a situaţiilor financiare anuale, amenda este cuprinsă între 300 şi 1.000 lei, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între una şi 15 zile lucrătoare.

În schimb, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între 16 şi 30 de zile lucrătoare, amenda variază între 1.000 şi 3.000 lei, în timp ce, dacă perioada de întârziere depăşeşte 30 de zile lucrătoare, contribuabilii pot plăti până la 4.500 lei, dar nu mai puţin de 1.500 lei.

Din 50 de respondenţi, pentru 48 relaţia este una ce poate fi îmbunătăţită, este caracterizată de lipsă de comunicare, lipsă de înţelegere reciprocă şi din când în când de conflict. 2 respondenţi au descris relaţia cu contabilul lor ca fiind una bună, bazată pe încredere şi profesionalism.

Când mi-am pus problema realizării acestei mici statistici, am pornit la drum în cunoştinţă de cauză, cunoscând în parte răspunsurile ce le voi primi, din experienţa proprie de zi cu zi, precum şi din ceea ce mi-au relatat colegii de breaslă.

Oricum, există speranţă şi oricând lucrurile pot fi îmbunătăţite şi aduse la un înalt grad de profesionalism prin voinţă reciprocă şi multă comunicare.

Studiile efectuate în ultimi 3 ani de către ACCA (Association of Chartered and Certified Accountants), arată că în prezentul climat economic, contabilii pot adăuga un plus de valoare companiei dumneavoastră în două domenii:

ANALIZĂ – prin abilitatea acestora de a aplica „lentila finanţistului” peste situaţiile dumneavoastră financiare şi de a vă furniza cele mai importante elemente pe care trebuie să le cunoaşteţi pentru a fii în poziţia de a lua decizii strategice, responsabile.

OPERAŢIUNI – prin un control mai puternic şi înţelegerea capitalului de lucru, o mai bună focalizare şi precizie a prognozelor şi a fluxurilor de numerar, transparenţa situaţiilor financiare şi înţelegerea unei balanţe contabile, reducerea datoriilor, etc.

Valoarea adăugată pe care contabilul o aduce în afacerea dumneavoastră!

STRATEGIE     – ADMINISTRARE  – MANAGEMENT – OPERATIUNI – ANALIZA

–                                                                                                                                                                                 +

——————————————————————————————————————->

De ce un impact atât de mic în strategie?

Companiile se focusează în prezent să realizeze strategii pe termen scurt, care să asigure existenţa companiei pe piaţă şi azi şi mâine.

De ce un rol atât de semnificativ al rolului de analiză?

O corectă şi bună informare, previziuni corecte de cash flow, prognozele cifrei de afaceri, a profitului şi pierderii ajută la luarea de decizi de management corecte.

Cât de priceput trebuie să fie contabilul dumneavoastră?

Când şi cum poate un contabil să aducă această valoare adăugată în compania dumneavoastră?

1. Când va înţelege mediul de afaceri al companiei dumneavoastră. Contabilul trebuie să înţeleagă exact care sunt serviciile/produsele pe care le oferiţi, cine sunt partenerii dumneavoastră de afaceri, cine este concurenţa, etc, care este ciclul economic al afacerii. După înţelegerea mediului de afaceri al companiei, contabilul poate să determine domeniile pe care să se focuseze în realizarea activităţii sale.
2. Când va înţelege profilul afacerii dumneavoastră şi strategia pe care o aveţi.  După ce va înţelege care este profilul afacerii dumneavoastră, fie că este o companie mică, o afacere de familie, o întreprindere, şi strategia pe termen scurt, mediu şi lung, contabilul va putea să determine care sunt acele informaţii şi acele domenii în care el poate adăuga plus de valoare companiei dumneavoastră.
3. Când va înţelege modelul business-ului dumneavoastră. Compania dumneavoastră poate să îşi desfăşoare activitatea local, naţional sau internaţional, într-un mod organizat sau nu neapărat, în mediul online sau off-line. Fie că afacerea are o localizare geografică centralizată, fie este destul de dispersată, impactul pe care îl poate avea asupra prognozelor financiare şi al operativităţii în general, este mare.
4. Când va înţelege mărimea afacerii dumneavoastră şi ciclul de viaţă.  Maturitatea afacerii dumneavoastră şi unde se află afacerea dumneavoastră ca şi ciclu de viaţă (start-up, fază de investiţii, poziţionare pe piaţă, etc) poate de asemenea să determine priorităţile financiare. Un contabil bun vă poate ajuta în funcţie de locul în care compania ca şi maturitate, să găsiţi surse de finanţare pentru faza investiţională, să identificaţi noi parteneri, etc.

Cum vă poate ajuta contabilul dumneavoastră?

1. Vă poate ajuta în realizarea unei scheme de cash flow şi a unei scheme de prognoză financiară pentru activitatea curentă a companiei. Lucrând aproape cu contabilul dumneavoastră puteţi înţelege mai multe despre cum şi când veţi încasa bani şi cum ar trebui ei programaţi să iasă din companie şi ce se întâmplă cu ei în tot acest timp.
2. Vă poate ajuta să întocmiţi un buget de venituri şi cheltuieli.
3. Vă poate ajuta să determinaţi care este cea mai potrivită formă de impozitare pentru compania dumneavoastră.  Impozit pe profit, impozit pe veniturile microîntreprinderilor, plătitoare sau neplătitoare de TVA, facilităţi fiscale pentru anumite tipuri de organizare (S.R.L vs S.R.L-D), (ONG vs S.R.L) etc.
4. Vă poate ajuta să identificaţi surse de finanţare în perioadele de cash flow negativ. Poate să vă sfătuiasca cu ce bancă să lucraţi, ce modalitate de finanţare să alegeţi, etc.
5. Vă poate ajuta să identificaţi noi parteneri de afaceri. De foarte multe ori se poate întâmpla ca anumite companii să caute la un moment dat servicii sau produse pe care o altă companie le prestează/le produce, iar contabilul din relaţiile pe care le are, poate intermedia această relaţie de parteneriat.
6. Vă poate ajuta să calculaţi rentabilitatea afacerii dumneavoastră.  Un contabil priceput vă poate ajuta să realizaţi un studiu de fezabilitate prin care să determinaţi, care sunt costurile afacerii dumneavoastră, costurile variabile şi costurile fixe, câte unităţi de produs sau servicii trebuie să vindeţi pentru a vă acoperii pragul de rentabilitate şi a atinge profiturile dorite.

RECOMANDĂRI ŞI SFATURI PENTRU O RELAŢIE DE SUCCES CU CONTABILUL TĂU:

1. Descrieţi contabilului afacerea dumneavoastră în detaliu încă de la prima întâlnire;
2. Determinaţi împreună cea mai bună formă de impozitare;
3. Construiţi împreună scheme de buget, cash flow, prognoze de profit/luni;
4. Centralizaţi întrebările pe care le aveţi.
5. Cereţi întodeauna o a doua opinie  

Românii nu au suficienţi bani pentru a face economii, însă sunt foarte atenţi la cât şi pe ce cheltuiesc. Cel puţin asta reiese dintr-un studiu iVox, potrivit căruia 78% dintre repondenţi au declarat că îşi monitorizează veniturile şi cheltuielile, fie ocazional, fie din obişnuinţă. În ceea ce priveşte situaţia financiară, românii nu o văd cu ochi buni.

43% dintre ei spun că se află într-o stare rea şi foarte rea, în timp ce doar 10% îşi evaluează situaţia ca fiind bună sau foarte bună. Mai mult, foarte puţine persoane ajung să pună bani deoparte la sfârşitul lunii, iar mai mult de jumătate, şi anume 56% din repondenţi declară că reuşesc să-şi acopere toate cheltuielile lunare, dar nu rămân cu bani necheltuiţi.

Practic, numai 21% dintre români rămân cu bani necheltuiţi, iar dintre aceştia aproape un sfert susţin că îi cheltuie luna următoare, în timp ce restul îi economisesc. Iar dacă e să pună un ban de-o parte, conaţionalii noştri preferă să taie din fondurile pentru timp liber şi divertisment, dar şi din categoria alte cumpărături, exceptând cele alimentare.

Studiul a fost realizat în perioada 1 aprilie – 15 mai, pe un eşantion de 9.935 de persoane şi a urmărit modul în care românii îşi gestionează veniturile.

-15% dintre persoane economisesc bani lunar
-56% îşi acoperă cheltuielile lunare
-31% îşi sacrifică banii alocaţi timpului liber pentru economii

SURSA: AGERPRES

Noul ghid va ajuta utilizatorii lui să eticheteze (tag-uiască) şi să descopere informaţiile ce au cea mai mare căutare în rapoartele de durabilitate mult mai rapid şi mai uşor.

Taxonomia este ştiinţa care se ocupă cu stabilirea legilor de clasificare și de sistematizare a domeniilor din realitate cu o structură complexă, în cazul de faţă sistematizarea şi clasificarea informaţiilor financiare, non-financiare şi de raportare a durabilităţii, cele mai importante, conform unei structuri foarte bine determinate.

Conform cercetărilor recente, 95% din cele mai mari 250 companii ale lumii, raportează în prezent performanţa lor cu privire la sustenabilitate. Noul Ghid XBRL Taxonomy, utilizat pentru etichetarea datelor cu privire la durabilitate în rapoartele companiilor, înlesneşte pentru utilizatorii de raport – inclusiv autorităţile de reglementare, investitori şi analişti – identificarea, găsirea şi analiza de date, în format electronic.

GRI Taxonomy – ghid pus la dispoziţia părţilor interesate în mod gratuit – a fost dezvoltat în colaborare cu Deloitte Olanda. O echipă de experţi din cadrul companiei de audit, reprezentanţi din diferite sectoare economice dar şi din domeniul non-profit, au revizuit proiectul de ghid înainte de postarea acestuia pentru comentarii publice şi l-au adus la o formă care să vină în sprijinul utilizatorilor, pentru asigurarea performanţei maxime a acestui instrument.

XBRL susţine un limbaj de raportare business extensibil (xml.), utilizat în întreaga lume pentru marcarea datelor şi informaţiilor importante din rapoartele financiare. Adaptarea acestui ghid la etichetarea atât a informaţiilor financiare cât şi a perfromanţelor din rapoartele de sustenabilitate face din acesta un instrument de mare căutare, deoarece sintetizează atât informaţii financiare cât şi informaţii şi date cu privire la raportarea durabilităţii.

Nelmara Arbex, Deputy Chief Executive al GRI, a declarat cu privire la ghid: “noul ghid este un pas important înainte, în a pune la dispoziţia societăţii şi a părţilor interesate, date clare despre sustenabilitate. Mai multe companii deja utilizează XBRL pentru a eticheta informaţii financiare cu privire la performanţele acestora. Ghidul GRI Taxonomy, practic vine în sprijinul companiilor prin crearea unui cadru şi a unei structuri de etichetare a datelor şi informaţiilor celor mai importante, favorizând accesul la informaţia căutată în raport.”

Cees de Boer, CFO şi COO al Deloitte Olanda, partenerii GRI în realizarea ghidului a declarat: “Odată cu lansarea Ghidului GRI Taxonomy, multe din organizatii pot beneficia de un format şi o structură foarte bine definită, pentru colectarea şi diseminarea de informaţii cu privire la sustenabilitate. Acesta permite atât celor care raportează cât şi autorităţilor de reglementare schimbul de date electronic cu privire la sustenanbilitate şi totodată informează părţile interesate cu ajutorul datelor consistente şi de calitate pe care le conţine. Acesta poate fi un salt major în utilizarea interactivă a datelor de durabilitate şi de raportare de date financiare şi non-financiare, integrate.”

Pentru etichetarea de date din rapoartele de sustenabilitate e nevoie a se utiliza un software, pus şi acesta la dispoziţia organizaţiilor care raportează. Unele autoritati de reglementare – inclusiv burse de valori şi guverne – utilizează în prezent mai multe instrumente variate de căutare a datelor şi informaţiilor de care au nevoie, inclusiv pentru compararea performanţelor diverselor companii, după lansarea prezentului Ghid, pe viitor XBRL Taxonomy poate reprezenta un instrument integrat utilizat de autorităţi pentru utilizarea de dare precum cele mai sus menţionate.

GRI a lansat de asemenea un program voluntar de completare de date în XBRL Taxonomy, prin care organizaţiile şi companiile care raportează pot utiliza noul Ghid GRI şi îşi pot promova informaţiile etichetate din rapoartele proprii pe website-ul GRI.

Arbex a mai adăugat: “Acum este momentul pentru companii să implementeze acest ghid. GRI se aşteaptă ca autorităţile de reglementare să fie tot mai interesate de date etichetate, astfel încât prin începerea utilizării ghidului GRI Taxonomy de către companii în procesul de raportare a sustenabilităţii, companiile se pot pregătii pentru îndeplinirea cerinţelor viitoare de raportare atât financiară cât şi a sustenabilităţii”.

Mai multe informaţii despre prezentul ghid se pot obţine de pe http://www.xbrl.org/Taxonomies si www.actionamresponsabil.ro

Sursa foto: Foto 1

Avand in vedere avertizarile de temperaturi ridicate, Inspectia Muncii (IM), prin intermediul inspectoratelor teritoriale de munca, va controla daca angajatorii respecta masurile ce pot fi aplicate pentru protectia persoanelor incadrate in munca.

Astfel, potrivit sursei citate, angajatorii sunt obligati sa asigure conditii minime pentru mentinerea starii de sanatate a salariatilor pe timp de canicula, precum reducerea intensitatii si ritmului activitatilor fizice sau asigurarea ventilatiei la locurile de munca. Totodata, angajatii trebuie sa beneficieze de cate 2-4 litri de apa de persoana, de echipament individual de protectie si de dusuri.

“In cazul in care angajatorii nu pot asigura aceste conditii, pot stabili alte masuri, cum ar fi reducerea programului de lucru sau esalonarea pe doua perioade a zilei de lucru”, spun reprezentantii IM.

In ceea ce priveste imbolnavirile de la locul de munca in perioada caniculei, IM precizeaza ca angajatorii le pot preveni daca asigura examenul medical la angajare si controlul medical periodic. Mai mult, angajatorii pot reduce programul de munca persoanelor cu afectiuni, care au contraindicatii privind munca la temperaturi extreme.

De asemenea, potrivit comunicatului, angajatorii trebuie sa asigure primul ajutor si transportul la cea mai apropiata unitate sanitara a persoanelor afectate, dar si sa urmareasca depistarea precoce a salariatilor cu contraindicatii pentru munca la temperaturi crescute.

Inspectoratele teritoriale de munca vor controla daca toate masurile sunt respectate de angajatori, in special in sectoarele economice, in care se lucreaza in spatii deschise si se desfasoara activitati ce necesita efort fizic deosebit. “In aceste cazuri, angajatorul poate reduce durata zilei de munca sau poate esalona ziua de lucru pe doua perioade”, puncteaza IM.

Sursa citata subliniaza ca angajatorii care nu iau masuri de protectie a salariatilor pe timp de canicula risca amenzi intre 1500 si 2500 de lei.

Sursa articol: Avocatnet.ro link articol

Sursa foto: foto 1

Astfel, in opinia autoritatii, se poate reconsidera activitatea din punct de vedere fiscal ca fiind activitate dependenta, daca este indeplinit cel putin unul din urmatoarele criterii:

1. – beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;
2. – in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;
3. – platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;
4. – platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit.

Ce se intampla in cazul reconsiderarii ca activitate dependenta
Impozitul pe venit si contributiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate si virate, fiind datorate solidar de platitorul si beneficiarul de venit. in acest caz se aplica regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate in afara functiei de baza, potrivit art. 57 alin. 1 lit. b, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinata ca diferenta intre venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora. Contributiile datorate de angajat si angajator sunt urmatoarele:

1. – CAS – 10,5% si 20,8%;
2. – CASS – 5,5% si 5,2%;
3. – somaj – 0,5% si 0,5%, cu exceptia pensionarilor;
4. – cota datorata de angajator pentru risc si accidente diferentiata in functie de clasa de risc – 0,15 – 0,85%;
5. – contributia angajatorului pentru concedii si indemnizatii 0,85%.

Obligatiile declarative ale angajatorului sunt urmatoarele:

1. – completarea formularul 010 pentru inregistrarea in vectorul fiscal a impozitului pe venituri din salarii si a contributiilor sociale obligatorii;
2. – completarea si depunerea lunara a formularului 112 sectiunea A din Anexa 1.2 pana pe 25 a lunii urmatoare celei in care se obtin veniturile, cu impozitul pe veniturile din salarii si contributiile obligatorii.
3. – plata impozitului pe venituri din salarii si a contributiilor obligatorii pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza;
4. – depunerea anuala, pana in ultima zi a lunii februarie a anului urmator a fiselor fiscale si inmanarea unui exemplar al acestora persoanelor fizice care au obtinut astfel de venituri.

Ce se intampla cand activitatea nu este reconsiderata ca fiind dependenta
Conform prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 82/2010, veniturile de natura profesionala altele decat cele salariale (obtinute in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului Civil), se impoziteaza cu cota de impozit pe venit de 10% sau 16%, in functie de optiunea beneficiarului de venit.
In acest caz, autoritatile fiscale spun ca platitorul de venit retine CAS-ul de 10,5% si cota de somaj de 0,5% datorata de angajat, sume care se calculeaza la venitul brut si se vireaza la bugetul asigurarilor sociale lunar pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza.
Declararea celor doua contributii se face in formularul 112 sectiunea C din Anexa 1.2, randul 18, iar impozitul retinut la venitul brut, se declara la randul 29 „Impozitul pe veniturile rezultate din activitati profesionale desfasurate in baza contractelor/conventiilor incheiate potrivit Codului Civil” din Anexa nr. 1 al aceluiasi formular.
Atentie! Pentru impozitul si contributiile aferente acestor venituri nu se completeaza formularul 010 pentru inregistrarea in vectorul fiscal.
Persoanele fizice care au calitatea de pensionari si obtin astfel de venituri, nu datoreaza decat impozit in cota de 10% sau 16% in functie de optiune care se vireaza lunar la Bugetul de stat pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-a realizat venitul.
Acest impozit se declara in formularul 100 la randul 10 – „Impozit pe veniturile din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului Civil”.
Pentru persoanele fizice care realizeaza astfel de venituri, angajatorul are obligatia sa depuna, pana in ultima zi a lunii februarie inclusiv, a anului urmator, pentru anul expirat, formularul 205 „Declaratie informativa privind impozitul retinut pe veniturile cu regim de retinere la sursa, pe beneficiari de venit”, pentru impozitul retinut la sursa si virat la bugetul de stat.
Important! Persoanele fizice care au realizat astfel de venituri si au platit impozit in cota de 10% au obligatia sa depuna pana la 15 mai a anului urmator, formularul 200. Indiferent daca sunt pensionari sau nu si indiferent de cota de impozit retinuta, aceste persoane au obligatia sa declare si sa plateasca trimestrial la Casa de Asigurari de Sanatate Judeteana, contributia individuala de asigurari sociale de sanatate in cota de 5,5%.
De retinut! Activitatile desfasurate in mod independent, in conditiile legii, care genereaza venituri din profesii libere precum si drepturile de autor si drepturile conexe nu pot fi reconsiderate ca activitati dependente potrivit prevederilor art. 7, alin 1 pct. 2.1 si 2.2 din CF.

Sursa articol: Avocatnet.ro

Ce este cazierul fiscal si ce contine?
Faptele savarsite de catre contribuabilii – persoane fizice si juridice, precum si de catre asociati, actionari si reprezentanti legali ai persoanelor juridice, care sunt de natura infractiunilor si contraventiilor incriminate de legile fiscale, financiare, vamale, precum si cele care privesc disciplina financiara se inscriu in cazierul fiscal al acestora.
In afara acestor fapte contraventionale si penale se inscriu si: atragerea raspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent, stabilita prin decizie a organului fiscal competent ramasa definitiva in sistemul cailor administrative de atac sau prin hotarare judecatoreasca, dupa caz, precum si inactivitatea fiscala, declarata potrivit legii.
In acest ultim caz, inactivitatea fiscala se inscrie atat in cazierul fiscal al persoanei juridice declarate inactiva, cat si al reprezentantilor legali ai acesteia.
Potrivit proiectului adoptat de Guvern, contraventiile – fapte cu un pericol social, riscuri si consecinte din punct de vedere al evaziunii fiscale, mai mici decat infractiunile, vor fi radiate din cazierul fiscal intr-un termen de 1 an de la data ramanerii definitive a actului prin care au fost sanctionate aceste fapte, dar nu mai tarziu de 5 ani de la data ramanerii definitive a actului prin care au fost sanctionate.
In mod similar, se va realiza radierea si in situatia in care contribuabilului i s-a atras raspunderea solidara cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent.
De asemenea, radierea faptelor contraventionale si a celor privind raspunderea solidara cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent, care au atras raspunderea patrimoniala, va fi conditionata si de plata amenzilor stabilite, respectiv a stingerii sumelor datorate ca urmare a atragerii raspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent.
O alta modificare, o reprezinta si radierea din cazierul fiscal a contribuabililor declarati inactivi, la data reactivarii sau la data expirarii unui termen de 3 luni de la reactivare, in functie de gravitatea faptei care a atras declararea starii de inactivitate.
Astfel, potrivit proiectului, contribuabilii care au inscrise date in cazierul fiscal se scot din evidenta daca se afla in urmatoarele situatii:

]]> http://contabilitate-mures.ro/stergerea-faptelor-din-cazierul-fiscal-se-va/feed 0